Atenție: acest articol are scop informativ și educativ. Nu este consultanță fiscală sau de investiții personalizată. Regulile fiscale se schimbă des, iar cazul tău concret depinde de detalii pe care doar un contabil sau un consultant autorizat le poate evalua. Cifrele de mai jos sunt verificate în iunie 2026; verifică întotdeauna sursa oficială (ANAF, Codul Fiscal, ASF) înainte de a lua o decizie.
Anul 2026 a adus cele mai mari schimbări fiscale pentru investitori din ultimii ani. Dacă ai citit un ghid scris în 2024 sau 2025, jumătate din cifre sunt deja greșite. Hai să le luăm pe rând, clar și fără limbaj de avocat.
Toată discuția pleacă de la o întrebare simplă: cine raportează impozitul, tu sau brokerul? Răspunsul schimbă cât plătești, când plătești și câtă birocrație faci.
Cazul de bază: investești ca persoană fizică
Indiferent dacă ești angajat cu contract, freelancer cu PFA sau asociat într-un SRL, atunci când investești din contul tău personal de brokeraj ești tratat ca persoană fizică. Câștigurile din acțiuni, ETF-uri, obligațiuni sau crypto sunt „venituri din investiții” ale tale, separate complet de salariu sau de firma ta.
Asta înseamnă că nu contează că ai un job sau o firmă: regimul investiției personale e același. Ce contează cu adevărat este prin ce tip de broker treci.
Cele două regimuri: intermediar fiscal român vs broker străin
Aceasta este distincția centrală din 2026.
1. Broker care este intermediar fiscal român
Dacă investești printr-un broker rezident fiscal în România (sau o sucursală cu sediu permanent în România), brokerul reține impozitul automat, la sursă, și îl virează la ANAF. Tu primești banii deja impozitați.
Cotele, valabile de la 1 ianuarie 2026:
- 3% pe câștig, pentru instrumente deținute peste 365 de zile
- 6% pe câștig, pentru instrumente deținute 365 de zile sau mai puțin
Până în 2025 aceste cote erau 1% și 3%, deci s-au dublat. Impozitul este final: brokerul îl reține pe fiecare tranzacție câștigătoare și îl declară până pe data de 25 a lunii următoare. Până la sfârșitul lui februarie, brokerul îți trimite un document cu totalul câștigurilor, pierderilor și impozitului reținut.
Avantajul: zero birocrație pentru tine. Dacă nu depășești plafonul de CASS (vezi mai jos), nu trebuie să depui Declarația Unică pentru aceste câștiguri.
Dezavantajul important: la acest regim nu poți compensa pierderile. Dacă într-o tranzacție câștigi și în alta pierzi, impozitul se aplică pe câștig, fără să scazi pierderea.
Brokeri care funcționează ca intermediari fiscali români includ Tradeville, BT Capital Partners, Investimental, Estinvest, Goldring și Swiss Capital. XTB este prezentă printr-o sucursală în București asimilată unui sediu permanent, care poate avea calitatea de intermediar fiscal pentru conturile deschise prin ea; sursele diferă pe acest punct, așa că, dacă te bazezi pe reținerea automată a impozitului, confirmă statutul contului tău direct cu XTB.
2. Broker străin, fără sediu permanent în România
Dacă investești prin eToro, Interactive Brokers, Trading 212, Revolut sau alți brokeri care nu au sediu permanent în România, nimeni nu reține impozitul în locul tău. Tu ești responsabil să declari câștigul.
- Cota este 16% pe câștigul net anual (de la 1 ianuarie 2026, în creștere de la 10%)
- Se declară și se plătește prin Declarația Unică, până la termenul anual
- Marele avantaj: poți compensa pierderile. Pierderea anuală se poate reporta și compensa cu câștigurile din următorii 5 ani, în limita a 70% din acestea.
Pe scurt, ai un schimb (trade-off) clar:
- Intermediar român: comod, cotă mică pe hârtie (3%/6%), dar fără compensarea pierderilor și fără control asupra momentului impozitării.
- Broker străin: cotă mai mare (16% pe net), birocrație prin Declarația Unică, dar îți deduci pierderile, ceea ce poate conta enorm într-un an volatil sau dacă tranzacționezi des.
Pentru un investitor pasiv „cumpără și ține” pe termen lung, intermediarul român cu 3% e adesea cea mai simplă și mai ieftină variantă. Pentru cineva care tranzacționează activ, cu ani buni și ani slabi, compensarea pierderilor de la un broker străin poate face diferența.
Dividende
Și aici 2026 a schimbat regulile. Impozitul pe dividende pentru persoane fizice este 16% pentru dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2026 (anterior 10%).
Există o excepție tranzitorie: dividendele distribuite în baza situațiilor financiare interimare întocmite în cursul anului 2025 păstrează cota de 10%. Momentul relevant (data distribuirii prin hotărâre AGA versus data plății efective) are nuanțe care au generat discuții, așa că pentru dividende la limita dintre ani verifică ghidul ANAF actualizat și întreabă-ți contabilul.
Dividendele intră și ele în calculul plafonului de CASS, despre care vorbim acum.
CASS: contribuția de sănătate pe investiții
Aici mulți investitori sunt luați prin surprindere. Pe lângă impozitul pe câștig, poți datora CASS de 10% pe veniturile din investiții, dacă acestea depășesc anumite plafoane.
Regula cheie: toate veniturile din investiții se cumulează într-un singur plafon. Dividende, câștiguri de capital, dobânzi, chirii și crypto se adună împreună.
Plafoanele pentru 2026 se calculează la salariul minim brut în vigoare la 1 ianuarie 2026, adică 4.050 lei (notă: salariul minim a crescut la 4.325 lei din iunie 2026, dar plafonul anului fiscal pornește de la cel din ianuarie):
Câteva lucruri de reținut:
- Dacă ești angajat, CASS-ul se reține deja pe salariu, dar pentru veniturile din investiții peste plafon se face o regularizare separată prin Declarația Unică. Cu alte cuvinte, faptul că plătești deja sănătate la job nu te scutește de CASS pe investiții, dacă depășești pragul.
- Baza de calcul a CASS poate diferi (câștig net versus brut) în funcție de tipul intermediarului, conform noilor prevederi. E exact genul de detaliu pentru care merită un contabil.
- Sub 24.300 lei câștig anual din investiții, nu datorezi CASS pe ele. Pentru investitorul mic, asta înseamnă adesea zero CASS.
Ai și o firmă (SRL sau PFA)? Ce se schimbă
Întrebarea pe care o primesc des: „dacă am un SRL, e mai avantajos să investesc prin firmă?”
Răspunsul scurt: depinde, și sunt două lumi diferite.
- Investești ca persoană fizică (din contul tău personal): impozit 3%/6% (intermediar român) sau 16% pe net (broker străin) la momentul realizării câștigului, plus eventual CASS. Banii sunt deja ai tăi.
- Investește firma (din contul firmei, cu banii firmei): câștigurile intră în profitul firmei. La un SRL pe impozit pe profit sau microîntreprindere, profitul reinvestit poate fi amânat, dar în momentul în care vrei să scoți banii ca dividend plătești 16% impozit pe dividende (plus regulile de mai sus).
Pe scurt: prin firmă poți amâna impozitarea cât timp reinvestești, dar plătești la final când scoți banii. Ca persoană fizică plătești mai devreme, dar mai simplu și fără pasul dividendelor. Care variantă iese mai bine depinde de sume, de orizont și de ce planuri ai cu banii. Aceasta este o decizie pe care chiar trebuie să o iei cu un contabil, pentru că greșelile aici sunt scumpe.
Partea cu contabilul și Declarația Unică
- Dacă investești doar prin intermediari fiscali români și nu depășești plafonul de CASS, s-ar putea să nu ai nimic de depus. Brokerul a făcut treaba.
- Dacă investești prin brokeri străini, ai câștiguri de declarat prin Declarația Unică, indiferent de sumă, plus eventual CASS.
- Dacă depășești plafonul de CASS (24.300 lei venituri din investiții pe an), trebuie să declari și să plătești CASS prin Declarația Unică, chiar dacă ești angajat.
Pentru majoritatea investitorilor mici cu un broker românesc, contabilul nu e strict necesar. În momentul în care apar brokeri străini, crypto, sume mari sau o firmă în ecuație, un contabil bun se plătește singur prin greșelile pe care le eviți.
Avantaje și dezavantaje, pe scurt
Avantaje ale sistemului românesc pentru investitori:
- Cota de 3% pe deținerile lungi rămâne, în context european, una dintre cele mai prietenoase.
- Prin intermediar fiscal român, ai zero birocrație curentă.
- Plafonul de CASS protejează investitorul mic: sub 24.300 lei câștig anual, fără CASS pe investiții.
Dezavantaje și capcane:
- Cotele s-au dublat în 2026 (3%/6% de la 1%/3%), iar dividendele au sărit la 16%.
- La intermediarul român nu compensezi pierderile, ceea ce penalizează tranzacționarea activă.
- CASS-ul pe investiții surprinde mulți angajați care credeau că „plătesc deja sănătate”.
- Brokerii străini cer disciplină cu Declarația Unică, iar amenzile pentru nedeclarare nu sunt de neglijat.
Consultanții financiari: cerințe, costuri și opțiunea din străinătate
Dacă vrei ajutor specializat, e bine să știi cine are voie, de fapt, să-ți dea sfaturi de investiții.
În România, activitatea de consultanță de investiții este reglementată. Un consultant de investiții este autorizat de ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), în baza Legii 126/2018 privind piețele de instrumente financiare și a Regulamentului ASF 5/2019. Autorizarea presupune un curs și un examen organizate prin Institutul de Studii Financiare (ISF), plus înscrierea în registrul ASF. Poți verifica oricând dacă o persoană sau o firmă este autorizată direct în registrul public ASF.
În practică, consultanța independentă, plătită doar de tine (fee-only) este încă rară în România. Cea mai mare parte a „consultanței” vine prin bănci, SSIF-uri (societăți de servicii de investiții financiare) sau agenți, adesea remunerată prin comisioane din produsele vândute, ceea ce poate crea un conflict de interese. Întreabă mereu cum este plătit cel care te sfătuiește.
Costuri (orientativ). Modelele uzuale sunt: tarif pe oră sau forfetar pentru un plan financiar; un procent din activele administrate (în jur de 1% pe an este o referință internațională frecventă); sau pe comision, plătit indirect prin produs. Nu există o „listă de prețuri” oficială, așa că cere oferta în scris și compară. Un semnal bun: consultantul îți spune clar cât și cum câștigă.
Poți lucra cu un consultant din străinătate? Da, cu o nuanță juridică importantă. Sub cadrul european MiFID II, o firmă autorizată într-un alt stat UE (de exemplu în Italia) are două căi spre un client român:
- Să „pasporteze” serviciul în România, printr-o notificare către ASF, caz în care poate să se adreseze activ pieței românești.
- Să accepte un client român care o contactează din proprie inițiativă („reverse solicitation”). În acest caz, firma poate deservi clientul, dar nu are voie să facă marketing activ sau să solicite clienți în România fără pasaport.
Cu alte cuvinte: o firmă din Italia nu poate să-și facă reclamă în România fără notificare, dar dacă tu o cauți și o contactezi singur, te poate accepta ca client. Înainte de a semna ceva, verifică statutul firmei în registrul autorității de origine și, dacă e cazul, la ASF, și asigură-te că înțelegi cum este protejat investitorul în jurisdicția respectivă.
Concluzie
Trei idei de reținut din 2026:
- Cine raportează impozitul (tu sau brokerul) îți schimbă complet experiența: intermediar fiscal român înseamnă 3%/6% și zero birocrație, dar fără compensarea pierderilor; broker străin înseamnă 16% pe net și Declarație Unică, dar îți deduci pierderile.
- CASS-ul pe investiții există și se cumulează: peste 24.300 lei câștig anual începi să plătești sănătate, chiar dacă ești angajat.
- Pentru orice e mai complicat decât „cumpăr lunar un ETF printr-un broker românesc”, un contabil sau un consultant autorizat ASF e o investiție, nu o cheltuială.
Dacă vrei pasul următor practic, am pregătit două articole complementare: unul cu brokerii și platformele prin care poți începe, și unul cu conturile bancare din România, ambele cu comisioane și surse oficiale.
Surse (verificate iunie 2026)
- ANAF, ghid impozitare dividende 2026, via StartupCafe
- PwC Tax Summaries, Romania, Individual income determination
- Modificări fiscale 2026, Europa Liberă România și bpv Grigorescu Stefanica
- Ghid CASS 2026, Alfasign și Impozite Online
- Impozitarea câștigurilor prin intermediar, Investimental și XTB România, informații fiscale
- Cum se impozitează tranzacțiile prin brokeri locali vs străini, Ziarul Financiar
- Consultant de investiții: ASF, cerințe de autorizare și Institutul de Studii Financiare
- Cadru MiFID II: ASF, MiFID II / MiFIR